Cum te ajută sesiunile de psihoterapie?

Mult timp sănătatea mintală a fost neglijată de medici şi instituţiile de sănătate publică, în detrimentul bolilor somatice. Însă statisticile din ultimii ani sunt atât de alarmante încât există un consens internaţional asupra nevoii de a prioritiza tratamentul afecţiunilor psihice.

Una din patru persoane vor fi afectate de-a lungul vieţii de o tulburare psihică, acestea fiind printre principalele cauze ale dizabilităţii în lume. Suicidul e al doilea ucigaş al adolescenţilor şi adulţilor tineri şi principalul ucigaş al bărbaţilor sub 45 de ani, în ţări dezvoltate... aşadar, elefantul din cameră e prea mare pentru a-l mai putea ignora. Vestea bună e că există tratament pentru aceste afecţiuni, însă estimările arată că doar o treime din persoanele cu afecţiuni psihice la nivel global beneficiază de el. Pe lângă accesibilitate la servicii medicale psihiatrice, stigma, prejudecăţile şi lipsa de cunoştinţe stau în calea vindecării.

Tratament psihoterapeutic

Psihoterapia face parte din managementul terapeutic al celor mai multe afecţiuni psihiatrice, fie că vorbim de stres, depresie, anxietate sau tulburări de personalitate, cu efecte demonstrate ştiinţific. Dacă înainte se considera că medicaţia e un tratament pentru afecţiunile biologice, iar terapia este potrivită pentru cele psihologice, studiile din ultimele două decenii arată dovezi incontestabile că terapia modifică structura cerebrală, având efecte complementare cu cele ale medicaţiei, şi ducând la o recuperare mai bună a pacientului.

O meta-analiză, acest studiu care evaluează rezultatele mai multor cercetări pe aceeaşi temă din 2016 arăta că terapia cognitiv-comportamentală folosită la pacienţii cu depresie majoră produce schimbări în creierele acestora, care nu apar la pacienţii ce beneficiază doar de medicaţie, respectiv: schimbări în modele de activare de la nivelul cortexului frontal şi temporal – arii asociate cu procesarea şi stocarea amintirilor, precum şi actul de a ne gândi la noi înşine.

Psihoterapia, la fel de eficientă ca medicaţia psihiatrică în anumite tulburări psihice

Studiile stiintifice arata ca psihoterapia este la fel de eficienta ca si medicatia psihiatrica in anumite tulburari psihice. In anumite afectiuni de severitate usoara se recomanda doar psihoterapie ca tratament initial. Este dovedit, de asemenea, ca psihoterapia combinata cu tratamentul medicamentos este superioara tratamentului medicamentos neinsotit de terapie.

Atat in cadrul primei sedinte de psihoterapie, cat si in cadrul consultatiei de psihiatrie un rol important il are psihoeducatia. Aceasta are ca obiectiv informarea familiei sau a persoanei prezente pentru a intelege simptomele proprii, diagnosticul si tratamentul recomandat.

Psihoterapia poate fi aplicata sub forma de terapie individuala, de grup, de cuplu sau de familie. La terapia de cuplu apeleaza numeroase persoane care doresc sa isi salveze casnicia sau sa descopere cum si-ar putea imbunatati relatia cu partenerul. Oamenii aleg terapia de familie pentru rezolvarea unor conflicte, dificultati de relationare intre parinti si copii, intre cuplu si socrii sau intre parinti din cauza copilului.

La terapie individuală apelează persoanele care:

• Vor sa se dezvolte pe plan personal, emotional, comportamental;
• Vor sa isi imbunatateasca stima de sine;
• Cauta sfaturi pentru a-si rezolva anumite probleme din viata personala;
• Au nevoie de intelegerea pe care nu o gasesc la persoanele apropiate;
• Simt ca nu mai pot face fata prezentului sau viitorului;
• Au probleme cu anumite persoane din familie, dar acestea nu doresc sa se prezinte la un psihoterapeut.

Studiile de specialitate relevă ca psihoterapia este foarte eficientă în următoarele tulburări psihice:

• Tulburari anxioase (anxietate generalizata, atacuri de panica, fobii)
• Reactie acuta la stres
• Stres posttraumatic
• Tulburari depresive
• Tulburari de adaptare
• Tulburare obsesiv-compulsiva
• ADHD
• Ticuri
• Tulburari de comportament
• Tulburari somatoforme
• Tulburari de alimentare
• Tulburari sexuale

Tratamentul oricarei tulburari psihice se stabileste de medicul psihiatru de comun acord cu pacientul sau cu apartinatorii acestuia. In functie de preferintele acestora si de gravitatea tulburarii, medicul poate recomanda fie psihoterapie, tratament farmacologic, fie combinatia celor doua.

Care sunt beneficiile psihoterapiei?

Profesorul Mick Cooper, de la Universitatea Strathclyde din Anglia, scrie ca cel mai important factor de succes in psihoterapie este pacientul, nu terapeutul.

Participarea la psihoterapie oferă o serie de beneficii pentru pacient

• Capacitatea de a te intelege pe sine, proriile obiective si valori mai bine
• Dezvoltarea abilitatilor de imbunatatire a relatiilor interumane
• Depasirea anumitor probleme, precum tulburarea de alimentatie, depresia sau anxietateaAcesta e un efect denumit „top-down” (de sus în jos). Este legat de modul în care percepem lumea şi locul nostru în ea. Complementar cu efectul „bottom-up” (de jos în sus) al medicamentelor, care acţionează la nivelul structurilor emoţionale profunde. Acestea diminuează simptomele psiho-somatice ale depresiei (oboseală, durere în piept).

De altfel, un alt studiu arată că şi în cazul pacienţilor cu depresie care răspund bine la medicaţia antidepresivă, terapia diminuează simptomele reziduale şi rata recăderilor. Aşadar, este recomandabil ca aceştia să beneficieze de ambele tipuri de tratament.

Pacienţii cu schizofrenie şi alte tipuri de psihoză sunt rareori îndrumaţi către psihoterapie. Un studiu recent efectuat asupra pacienţilor cu diagnostic de schizofrenie paranoidă care au beneficiat de psihoterapie cognitiv-comportamentală, a arătat o conectivitate neuronală crescută la nivelul amigdalei. şi la nivelul corexului prefrontal. Amigdala este structura care guvernează emoţiile, iar corexul prefrontal e specializat în funcţia executivă, exprimarea personalităţii şi luarea deciziilor.

Care sunt dezavantajele psihoterapiei?

• Unii pacienti pot constata ca tratamentul determina schimbari la care nu s-au asteptat sau pe care nu le-au vrut.
• Unele persoane nu doresc sa retraiasca anumite evenimente neplacute (nu toate tehnicile presupun aceasta metoda)

Psihoterapie sau medicamente?

Psihologii percep suferinta individuala ca pe un rezultat al problemelor ce apar la nivelul relatiilor interumane si nu ca un rezultat al unei tulburari personale. Un psiholog care se specializeaza in psihoterapie va lua in considerare contextul larg al relatiilor din cadrul familiei sau de la locul de munca. Psihiatrii tind sa aiba o abordare medicala asupra sanatatii mentale si sunt inclinati sa prescrie medicamente pentru a atenua stresul.

Majoritatea psihologilor afirma ca abordarile medicale vizeaza suferinta ca pe un simptom al unei afectiuni, asa cum vad si simptomele problemelor fizice. Prin urmare, un psihiatru sau un neurolog vor stabili un diagnostic (ex: tulburare ob sesiv compulsiva, depresie, tulburare post-traumatica) si vor prescrie medicamente, ca apoi sa recomande si o eventuala interventie psihologica.

Numeroase studii au demonstrat ca cele mai eficiente tratamente pentru boli mentale, in mod special depresia, implica o combinatie de medicamente si psihoterapie. Asociatia Americana de Psihiatrie a explicat ca "multe probleme de sanatate pot fi rezolvate doar prin psihoterapie, aceasta fiind o componenta cruciala in succesul tratamentului cu medicamente".

Din păcate, în ciuda tuturor dovezilor ştiinţifice, psihoterapia încă este privită cu suspiciune şi dubiu. Multe persoane apelează la ea doar ca o ultimă resursă.

E timpul să schimbăm naraţiunea despre psihoterapie şi să combatem stereotipurile perpetuate din ignoranţă. Este imperativ ca persoanele să aibă acces la îngrijirea de care au nevoie.

Psihoterapie – mituri versus realitate

1. Un străin nu te poate înţelege. Poţi obţine aceleaşi rezultate vorbind cu un prieten

Psihoterapia este adesea confundată şi comparată cu relaţiile interpersonale din viaţa de zi cu zi. Acest raţionament este din start nepotrivit. Psihoterapeuţii sunt profesionişti care au studiat ani de zile şi au sute de ore de experienţă în tratarea problemelor: emoţionale; cognitive; relaţionale si comportamentale. Relaţia pe care o au cu clienţii este una profesională. E absolut firesc ca interacţiunea cu psihoterapeutul să fie diferită de cea cu un prieten, iar acest lucru este un avantaj:
• ne oferă libertatea de a spune ceea ce simţim fără teama de a fi judecaţi sau de a strica relaţia. Nu exista teama că secretele noastre vor fi dezvăluite, terapeuţii fiind obligaţi legal să păstreze confidenţialitatea;
• psihoterapeutul are la dispoziţie tehnici dezvoltate în cadrul diverselor şcoli de terapie, a căror eficienţă a fost demonstrată în tratarea oamenilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii;
• psihoterapia ţi-e dedicată exclusiv ţie. Relaţiile de prietenie sunt reciproce. Nu se concentrează numai pe problemele pe care le ai tu, ci şi pe cele ale prietenilor;
• relaţiile cu prietenii sunt complicate, uneori putând fi o sursă de dramă şi stres. Relatia cu terapeutul este una în care ne putem simţi în siguranţă, protejaţi.

2. Psihoterapia e pentru persoanele cu mulţi bani

E adevărat că psihanaliza practicată de Freud – cel care a pus bazele formale ale terapiei prin vorbit la sfârşitul sec XIX – era scumpă şi accesibilă doar persoanelor privilegiate. Acest lucru s-a schimbat radical în zilele noastre. În România, există şedinţe de psihoterapie decontate de CAS, sau organizaţii care oferă aceste servicii în mod gratuit. În plus, preţul şedinţelor de psihoterapie în România nu este restrictiv. Ar trebui să luaţi în considerare faptul că este o investiţie pe termen lung în sănătatea voastră şi în calitatea vieţii. Mai mult, o intervenţie precoce poate preveni afecţiuni mai grave, atât psihice cât şi fizice. Despre aceste este cunoscut faptul ca vor avea costuri financiare şi emoţionale semnificative.

3. Terapeutul îţi spală creierul

Una dintre potenţialele surse ale acestei credinţe este faptul că adesea oamenii se schimbă în timpul unui proces terapeutic. Asta poate însemna orice: dobândirea independenţei emoţionale şi financiare; îmbunătăţirea stimei de sine şi a perspectivei asupra lumii; renunţarea la relaţii toxice. Însă aceste schimbări sunt datorate evoluţiei şi îmbunătăţirii sănătăţii clientului, nu unor sfaturi sau directive ale terapeutului. Psihoterapia este strict reglementată de norme etice, morale şi legale. In România sunt aplicate de Colegiul Psihologilor. Iar una dintre directivele pentru o bună practică este aceea de a respecta autonomia pacientului.

Psihoterapeuţii nu oferă sfaturi sau judecăţi legate de persoanele şi evenimentele din viaţa noastră. Nu acestea constau in pregătirea sau rolul lor. În schimb, oferă sprijinul şi uneltele pentru a putea să ne rezolvăm problemele; ne asigură un spaţiu şi ghidare în a explora opţiunile pe care le avem, şi potenţialele consecinţe ale alegerilor. Ne ajuta sa reusim să găsim răspunsuri la dilemele care ne consumă.

4. Psihoterapia este o prostie, vorbitul nu are cum să rezolve probleme serioase

Această preconcepţie este cauzată de lipsa de cunoştinţe despre psihoterapie. În primul rând, este o supra-simplificare a ceea ce reprezintă psihoterapia. Evident, în timpul sesiunilor există un dialog între terapeut şi client. Aceasta nu este o simplă discuţie, ci o activitate complexă, ce are la bază tehnici şi metode a căror eficienţă e demonstrată ştiinţific. Fiecare şcoală de terapie are particularităţile sale. Există nenumărate studii ce demonstrează eficacitatea psihoterapiei atât în tratarea afecţiunilor psihice, cât şi în îmbunătăţirea vieţii persoanelor. Chiar daca acestea apeleaza la psihoterapie fără să aibă un diagnostic psihiatric.

Psihoterapia poate fi alăturată medicaţiei. Această combinaţie fiind superioară tratamentului farmacologic singur. Astfel este cazul anxietăţii, depresiei, tulburării bipolare. Alteori psihoterapia este tratamentul de elecţie în managementul unor afecţiuni precum: tulburările de personalitate; tulburarea de stres posttraumatic.

5. Psihoterapeutul o să divulge lucrurile pe care i le dezvălui

Încrederea este un aspect delicat al societăţii româneşti post-comuniste. Aceasta contaminata după decenii în care viaţa în România era sub atenta supraveghere a statului. Acesta avea nenumăraţi colaboratori ce divulgau adesea informaţii compromiţătoare despre persoanele apropiate. Această vigilenţă privind protejarea vieţii personale şi frica de a nu fi trădat s-au transmis din generaţie în generaţie. Este de înţeles că multe persoane se simt reticente în a vorbi despre cele mai intime aspecte cu un necunoscut.

Este important însă de subliniat că, aşa cum am menţionat anterior, psihoterapia este o profesie strict reglementată. Confidenţialitatea este printre cele mai importante reguli ale codului etic. Este protejată de legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog. Psihoterapeutul are obligaţia de a păstra secretul profesional, chiar şi după moartea pacientului, inclusiv faţă de membrii familiei acestuia. Singurele excepţii fiind atunci când este ameninţată viaţa pacientului sau a altei persoane (acesta dezvălui intenţia de a face rău cuiva sau lui însuşi).

6. Psihoterapia durează o eternitate

Din nou, acest mit probabil îşi are originile la începuturile psihoterapiei, respectiv psihanaliza. Acesta este într-adevăr un proces de lungă durată, ce poate dura între 4 şi 10 ani. Însă acesta este doar un tip de psihoterapie, existând nenumărate alternative.

Conform unui studiu, 50% din pacienţi au făcut progrese după 8 şedinţe de terapie, iar după 1/2 de an, 75% erau mult mai bine.

Desigur, fiecare are un ritm şi o evoluţie proprie. Deci nu există un deadline pentru psihoterapie. Insă terminarea procesului terapeutic e un aspect crucial, la fel de important ca celelalte etape ale procesului. Psihoterapeutul are datoria de a recunoaşte momentul când evoluţia stagnează, clientul şi-a atins scopurile setate la începutul terapiei, şi e pregătit să aplice cunoştinţele dobândite pe cont propriu.

7. Pot să mă fac bine singur, fără psihoterapie.

Societatea vestică este din ce în ce mai individualistă, odată cu evoluţia financiară, tehnologică şi demografică. Suntem din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai singuri, în mod paradoxal. Oraşele cu milioane de locuitori neputând oferi apropierea şi conexiunea unor comunităţi mici. Probabil de aceea am învăţat că trebuie să ne descurcăm singuri şi să nu ne bazăm pe alţii. Însă acest lucru poate fi nociv pentru sănătatea noastră mintală şi ne opreşte din a cere ajutor, când avem nevoie.

Nimeni nu este imbatabil, iar afecţiunile psihice sunt la fel de reale şi importante ca cele fizice. Este important să acceptăm că aşa cum nu ne tratăm singuri bolile cardiovasculare, nu ar trebui să fim singuri în lupta cu stresul, depresia sau anxietatea.