Testarea psihologică

Testul psihologic aparţine surselor de date utilizate în cadrul procesului de evaluare; de obicei este utilizat mai mult de un test. Este o procedură sistematică de obţinere a probelor de comportament, relevante pentru funcţionarea cognitivă sau afectivă, precum şi pentru evaluarea şi notarea acelor probe în conformitate cu standardele.

Testarea psihologică este un domeniu caracterizat prin utilizarea de mostre de comportament în scopul de a face generalizări despre o anumită persoană. Prin mostre de comportament, se inţeleg observaţii realizate în timp asupra sarcinilor efectuate de o persoană, care au fost, de obicei, prescrise în prealabil. Aceste răspunsuri sunt adesea compilate în tabele statistice care permit evaluatorului să compare comportamentul individului testat cu răspunsurile unui grup.

Testele psihologice reprezintă o rafinare sistematică a observaţiei şi a metodelor de evaluare. Ele materializează, traduc într-un dispozitiv experimental şi de analiză psihologică o anumită concepţie sau teorie psihologică dintr-o anumită perioadă despre o funcţie sau despre funcţionalitatea psihică.

Psihologia clinică

Psihologia clinică este acea ramură a ştiinţei care studiază factorii psihologici implicaţi în starea de sănătate şi de boală a fiinţei umane fiind focalizată pe aspecte de promovare a sănătăţii şi prevenţie a patologiei (pentru clienţi) şi intervine asupra acestor factori concentrându-se asupra aspectelor de tratament psihologic al tulburărilor.

Serviciile de psihologie clinică oferite clienţilor în cadrul cabinetului de psihologie:

• Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază atât tabloul clinic/mecanismele etiopatogenetice psihologice cât şi stările de sănătate/mecanismele de sanogeneză);
• Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare personală cât şi pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice).

O definiţie mai scurtă se referă la Psihologia Clinică ca fiind o integrare a ştiinţei, a teoriei şi cunoştinţele clinice în scopul de înţelegere, prevenire şi intervenţie în situaţiile de stres sau disfuncţii de natură psihologică şi în scopul de a promova la nivel individual sau de grup, comportamente sănătoase şi starea de bine precum şi dezvoltarea personală. În multe ţări, psihologia clinică este reglementată ca o profesie de protejare şi dezvoltare a sănătăţii.

Psihodiagnostic - Evaluare clinică

Avem două aspecte importante ale psihodiagnosticului care sunt necesare a fi explicate, psihodiagnosticul şi psihodiagnosticul clinic.

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici a fiinţei umane, cu relevanţă pentru diverse activităţi.

Psihodiagnosticul clinic se concentrează asupra cunoaşterii factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea psihologică, interviu clinic.

Componentele psihologice evaluate clinic pot include:

• aspecte afective;
• aspecte cognitive;
• aspecte comportamentale;
• aspecte psihofiziologice;
• aspecte de personalitate;
• aspecte relaţionale, etc.

Activităţile specifice de psihodiagnostic şi evaluare clinică, bazate pe evaluarea componentelor descrise mai sus, se referă la:

• investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi a altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
• evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică ca prerechizită pentru desfăşurarea unor activităţi care presupun examinare psihologică (ex. testarea profesorilor, a funcţionarilor publici);
• evaluare cognitivă şi neuropsihologică;
• evaluare comportamentală;
• evaluare subiectiv-emoţională;
• evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
• evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
• evaluarea contextului familial, profesional, social (ex. calitatea vieţii, funcţionarea socială), economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
• evaluarea gradului de discernământ al persoanelor;
• evaluarea dezvoltării psihologice;
• alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice clinice (ex. chestionare de interes în consilierea vocaţională ).

Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ:

• interviuri (structurate, semistructurate, libere);
• teste psihologice.